Calificarea în premieră a României la un Campionat European a fost un şoc pentru fotbalul continental. Elevii lui Mircea Lucescu au ajuns la turneul din Franţa după ce au terminat în preliminarii peste campioana mondială, Italia. Tricolorii" nu s-au făcut de râs la debut, dar nici nu au câştigat vreun meci: 1-1 cu Spania, 1-2 cu RF Germană, campioana europeană în acel moment, şi 0-1 cu Portugalia. Miracolul avea să se producă în preliminariile pentru Euro 1984. „Tricolorii" au produs şocul calificărilor după ce au terminat grupa pe primul loc, înaintea campioanei mondiale, Italia, Cehoslovaciei, Suediei şi Ciprului. Mircea Lucescu, care avea doar 38 de ani la momentul calificării, fiind cel mai tânăr selecţioner care a ajuns la Euro 1984, s-a bazat atunci pe un lot format din jucători de la Universitatea Craiova și Dinamo București, echipe care dominau fotbalul românesc în acei ani. Au lipsit jucătorii de la Steaua București, care terminase sezonul 1983-1984 pe locul 2 şi avea în lot jucători precum Victor Piţurcă, Miodrag Belodedici, Marius Lăcătuş sau Tudorel Stoica. Doar un singur stelist a fost convocat pentru turneul din Franţa, Vasile Iordache, dar el a fost a treia variantă pe postul de portar şi nu a jucat niciun minut la Euro.Dar marele absent a fost Ilie Balaci. "Marele Blond" avusese un sezon de coșmar. În vara anului 1983 Ilie Balaci a suferit o accidentare într-un turneu amical al echipei naționale în Franța și a prins doar două meciuri în turul campionatului. Apoi, după ce a participat cu naționala lui Lucescu la un stadiu de pregătire în America de Sud, Balaci a revenit pe gazon și părea total refăcut. Dar pe 21 februarie 1984, într-un meci jucat la Baia Mare, Balaci e luat pe sus de Grigore Arezanov și totul s-a terminat pentru cel mai bun jucător pe care l-a dat Universitatea Craiova în istorie. În afara lui Balaci, alţi doi jucători pierduseră turneul din cauza accidentărilor: Ion Geolgău, eroul de la Bratislava, şi Zoltan Crişan.

România a picat într-o grupă grea, nici nu avea cum să fie altfel având în vedere că erau cele mai bune 8 echipe din Europa. Primul adversar a fost Spania lui Andoni Goicoechea, Carlos Alonso González "Santillana", José Antonio Camacho şi Antonio Maceda. Partida s-a jucat la Saint-Étienne, în faţa a doar 17.012 spectatori. O asistenţă neverosimilă la un turneu de asemenea anvergură. Prestația „tricolorilor" a fost una lăudată de agențiile de presă. „Fotbaliștii români au dominat lungi perioade de timp și au avut posibilitatea să câștige partida", nota Associated Press. În timp ce Reuters îl remarca pe Marcel Coraș: „Spania a fost dominată de puternicii jucători români. România a avut destule ocazii de gol, mai ales prin abilele incursiuni ale lui Coraș, golgheterul campionatului României". Meciul s-a terminat 1-1, după ce Francisco José Carrasco a deschis scorul din penalty în minutul 22, iar Ladislau Bölöni a egalat în minutul 35. Antrenorul Mircea Lucescu a dat vina pe mentalitatea jucătorilor săi pentru remiză: „Victoria nu a putut fi realizată deoarece echipa noastră nu a depășit încă o condiție psihică în continuare tributară". Meciul cu Spania avea să consemneze și debutul lui Gheorghe Hagi la un mare turneu. Hagi a intrat pe teren la doar 19 ani și 4 luni în ziua partidei cu ibericii. Prestația sa a fost una modestă, fiind criticat de Lucescu: "Aurel Țicleanu și Gheorghe Hagi nu au reușit să aibă o contribuție reală după ce au intrat. Hagi, mai ales, s-a izolat pe extremă, nu a reușit să suplinească marea lipsă a lui Balaci". Hagi fusese luat în lotul lărgit al naționalei de către Mircea Lucescu în luna ianuarie 1983, într-un stagiu de pregătire, iar peste câteva luni avea să și debuteze în tricoul României, într-un amical cu Norvegia, 0-0.

Pe data de 17 Iunie 1984 în al doilea meci din grupa B, România întâlnea Germania Federală, campioana Europei în acel moment, care avea o grămadă de vedete în lot: Andreas Brehme, Lothar Matthäus, Karl-Heinz Rummenigge și Rudi Völler. Nemții au început tare și au deschis scorul în minutul 25 prin Rudi Völler. Norbert Meier l-a păcălit pe Hagi, a centrat în fața porții, iar Rudi Völler a marcat cu capul, profitând și de ieșirea greșită a portarului Silviu Lung. La pauză antrenorul Mircea Lucescu l-a scos pe Gheorghe Hagi și l-a introdus pe Ion Zare, iar "tricolorii" au început tare repriza a doua. După doar un minut de la reluare, românii au egalat după o fază superbă: Mircea Rednic a trimis spre Michael Klein, acesta a sărit peste minge, care a ajuns la Marcel Coraș, care a înscris cu un șut de la 16 metri - minutul 46. Marcel Coraș a ratat apoi o ocazie uriașă, față în față cu Harald Schumacher, a încercat să îl lobeze peste portarul german, dar acesta a reușit să agațe balonul în ultimul moment. Cei care au marcat au fost tot nemții, Rummenigge și Völler au făcut șah-mat apărarea noastră, iar ultimul a reușit "dubla" în minutul 66.

După meciurile bune cu Spania și Germania, România își punea mari speranțe în ultimul meci di grupă, cel cu Portugalia. Portughezii erau și ei debutanți la un Campionat European de Fotbal și veneau după două remize, 0-0 cu Germania și 1-1 cu Spania. La data de 20 Iunie 1984 România întâlnea la Nantes pe Stade de la Beaujoire naționala Portugaliei. Echipa României a început în forță meciul, prima repriză fiind a noastră, portughezii trecând rar de centrul terenului. Doar că elanul lor s-a diminuat după pauză, iar elevii lui Fernando Cabrita au preluat conducerea jocului. Singurul gol al meciului avea sa fie înscris în minutul 81 de atacantul portughez Nené. O centrare din partea stângă a apărării noastre îl găsește nemarcat pe Nené, care înscrie cu un voleu din apropierea careului de 6 metri. Iar drumul tricolorilor se oprește aici.